Recycle my ass

Dimineata, intersectie Grivitei cu Dacia, in micul triunghi verde (sic!) unde se gasesc 3 pubele colorate, era o masina de gunoi Rosal (de fapt o vagoneta) care incarca la greu. Bineinteles fara compartimente de sortare, fara know-how, doar 2 oameni grei intorcand cate un butoi ba cu plastic ba cu hartie ba cu sticla. Cand credeau ca au terminat, pe partea cealalta alergau doi batranei: ea cu ditamai cartoane de la vreo plasma ceva, el cu un pachet mare de peturi legate cu un celofan.

"Stati, nu plecati!" el o luase deja inainte, traversa strada pe rosu. "Unde le punem?". Gunoierul (sic!) se uita plictisit "Aruncati-le aici, hai mai repede ca ne grabim si noi!"

Deci, ca sa reformulez ce am vorbit zielele trecute cu domnul Sluga, toata reciclarea asta este o adormire lenta a populatiei, sa-si ocupe mintea cu treburi importante cum ar fi "salvarea Pamantului", "protejarea naturii" (chiar si in Bucuresti, da) in timp ce factorii decizionali (sic sic!) se ocupa cu lucruri marunte precum "salvarea economiei", "depasirea crizei" si altele.

Ne vedem pe campiile de panselute (bucuresti mult peste Paris la plantat panselute, victorie!)