Tatal meu m-a recuperat de la bunicii de pe Dealul Cetatii si m-a adus acasa, printre muncitorii de la Tractorul si Rulmentul care ieseau in dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989. Pe drum spre mine, tatal meu a ajuns in spatele unor blocuri (la Onix) unde doi tipi cu arme alergau si s-au oprit brusc cand l-au vazut. Tatal meu a avut putin sange rece si i-a salutat aparent superior, iar ei si-au continuat alergarea.
Azi m-am dus cu ai mei la un hipermarket in pustiu pe drumul spre Harman. Masinile erau oprite pe marginea soselei, unde am oprit si noi. Dupa ce am iesit din masina, in cateva secunde 2 atomobile vitezomane s-au facut praf la cam un metru de noi. Tata a sarit sa o arunce pe mama care a sarit sa ma arunce pe mine inafara soselei in campul inghetat de cartofi. N-a patit nimeni nimic (inafara masinilor).
Cam despre asta e vorba la mine in familie.
domnule ursoiu, poate pentru cititorii dvs, avizati de altfel, din constanta pana in botosani, aceste martusisiri legate de revolutie constituie o marturie fidela si interesanta. dar dati-mi voie, domnule ursoiu, sa va intreb, ca concitadin, ce cautati impreuna cu tatal dumneavoastra pe langa complexul onyx in dimineata de 22? domnule ursoiu, traseul dumneavoastra contine ceva suspect. erati un copil terorist crescut in tarile arabe care manuieste arme? nu stiu, doar intreb. sunt sigur ca altii mi se vor alatura cand vor afla ca traseul de pe dealul cetatii pana la dvs in nici un caz nu trece pe langa onyx.
RăspundețiȘtergere